Ce scop esențial ar trebui să aibă cercetarea ?
Numeroşi savanţi contemporani, cercetători ai domeniilor de frontieră şi ai domeniilor ezoterice sunt în consens astăzi. Ştiinţa trebuie folosită ca o cale către Dumnezeu, nu urmărită ca un scop în sine. Ştiinţa fără iubire de Dumnezeu şi respect pentru natura eternă a Universului este născătoare de rău şi conduce la decădere spirituală. La fel – căile spirituale care nu sunt dublate de cunoaştere ajung să semene ignoranţă şi intoleranţă. Civilizaţia contemporană a păşit deja pe drumul unei transformări spirituale radicale, iar oamenii de ştiinţă sunt răspunzători de modul în care vor folosi cunoaşterea. Descoperirile semnificative din prima jumătate a secolului trecut au condus la un punct de cotitură: abordarea ştiinţei ca modalitate de cunoaştere a adevărului spiritual.
Deja prin Gnoza de la Princeton din 1969 s-a realizat o replică pe care o echipă de cercetători au gândit-o ca o oglindire a vechii Gnoze din secolul I (e.n.) prin atributul cunoașterii. Această nouă Gnoză s-a dorit a fi o soluţie de salvare a umanităţii prin intermediul cercetării. Prin întâlnirea unor influenţi savanţi ai vremii şi-au propus să ajungă la explorarea şi înţelegerea a ceea ce au numit ei: Cunoașterea Spiritul Cosmic. Ideea fundamentală a dezbaterii a precizat că lumea este creată de Spirit, sau mai bine zis de Spiritul Etern nemuritor Divin pe care majoritatea religiilor îl denumesc ca fiind Dumnezeu. În această Conştiinţă universală, sau Dumnezeu, se află informaţia de bază a întregului macrocosmos inteligent şi gânditor. Această Conştiinţă Atotcuprinzătoare creează matricea oricărui lucru din Univers. Conform documentului de la Princeton, fiecare atom, moleculă sau manifestare are propria conştiinţă şi o inteligenţă cu care se adapteazã la nevoile imediate ale mediului.
Conform gândirii lor, fiecare particulă „îşi rezolvă propriile probleme”. Savanţii reuniţi la Princeton formulează în termeni actuali ceea ce susţin şi tradiţiile spirituale. Fiecare fiinţă ajunge singură în fața Eternului Dumnezeu și își demonstrează gradul de ridicare spirituală. Toți sunt liberi să acționeze așa cum simt, însă nu totul este permis. Fiecare particulă, moleculă, organ, animal, om are capacitatea de a acționa conform nivelului de sacralitate la care a ajuns.
Pentru prima dată în istoria modernă a ştiinţei se pune problema spiritualităţii. Concluzia întâlnirii de la Princeton a fost că existenţa lui Dumnezeu nu poate fi negată şi în cele din urmă trebuie să acordăm conştiinţei un loc important în studiul Universului. În fizica cuantică au început să apară teorii în care conştiinţa face parte integrantă din manifestarea materiei şi a energiei. Conştiinţa nu mai este considerată un rezultat al dezvoltării materiei, iar experimentele actuale demonstrează că ea există şi în materie, şi în afara materiei.
