Unde se află ceasul nostru biologic – 1
Pentru a putea studia acest lucru o echipă de cercetători ruşi au realizat în anul 1977 un experiment ultrasecret, conduși fiind la aceea vreme de Gheorghi Lozanov, monitorizat atent, bineânțeles de către KGB. Susținuți fiind de Universitatea din Novorosisk ei au construit un buncăr în adâncul unui munte unde au urmărit să oprească orice legătură cu exteriorul. De asemenea, au creat un magnetism fals, continuu şi omogen, pentru a modifica magnetismul teluric, au căptuşit interiorul cu plăci de cuarţ, pentru a opri emanaţiile în ultra-violet a pământului (descoperire făcută tot în centrele de cercetare rusești). Ştiind deja la acea vreme că natura biologică comunică între specii, au urmărit să creeze o capcană psihică, folosind câţiva mediumi care să emită continuu un fundal neutru, nelăsând astfel, nici un indiciu, pe atât cât a fost posibil, prin care să se poată orienta o fiinţă umană din buncăr, în ceea ce priveşte trecerea timpului.
S-a observat că o anumită perioadă omul din interiorul buncărului se orienta din inerţie după un program obişnuit pe care îl avea în mod normal zi de zi. După aproximativ 5-6 zile s-a observat că bătăile inimii au devenit mai lente, presiunea sanguină mai mică şi ritmul de somn/veghe a trecut la o perioadă de 25 ore. Continuând experimentul s-a ajuns ca după o lună să se deteriorizeze într-atât ritmul biologic al fiinţei respective încât intra deseori în comă pentru că singurătatea şi lipsa de comunicare a avut un aspect dezastruos pentru natura sa psihică. La sfârşitul experimentului durata unei zile trăită de fiinţa studiată a ajuns la aproximativ 36 de ore.
