Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera
Acest text este un îndemn rostit mai bine de acum două milenii, dar se aude cu un sens reînnoit în zilele noastre. Multe religii consideră că drumul către dumnezeire se face cu ceea ce are omul la îndemână, mijloacele care îi sunt lui perceptibile.
Natura înconjurătoare este permanent un subiect de meditaţie. Dar cum o înţelegem şi o definim depinde în bună măsură de înțelegerea legilor de bază ale Universului. Este și cazul lui Pascal. Pentru căutătorii spirituali, trezirea sa spectaculoasă la misterele Universului are valoarea unui mesaj. Este ca şi cum o realitate mai înaltă s-a manifestat în şi prin scepticul om de ştiinţă pentru a ne încredinţa că adevărata natură a cunoaşterii se revelează în starea de profundă unire cu o Conştiinţă Supremă.
În 23 noiembrie 1654, filozoful, matematicianul şi fizicianul Blaise Pascal ,care a inventat prima maşină de calcul, are o trăire extatică. El a notat în jurnalul său următoarele cuvinte: ”Tată drept, lumea nu Te-a cunoscut deloc, dar eu Te-am cunoscut! Bucurie, bucurie, bucurie – plâng de bucurie !”. Pentru el știinţa s-a arătat ca fiind opera Creatorului.
Însă nu numai acest om de știință și-a deschis mintea și spiritul în fața necunoscutului etern care se ascunde atât de rafinat în spatele unei prea frumoase imagini obișnuite. Părintele mecanicii clasice, Isaac Newton, binecunoscut ca fiind un genial om de știință, a depus efort pentru a-și îmbogăți latura spirituală a vieţii sale. Marele fizician are pe nedrept o faimă de ateu, atâta timp cât în prefaţa operei sale privind „Legea atracției universale”, își începe deosebita lucrare cu următoarele cuvinte: “Cu ajutorul lui Dumnezeu am terminat această lucrare…”.
Newton și-a dat seama că o viață fără trăirea mistică este fără sens. Biograful lui Newton ne comunică următoarele cuvinte ale lui, rostite pe patul unde își dădea ultima suflare: “Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, (…), în timp ce marele ocean al adevărului etern se întinde necunoscut și misterios în fața mea.” Această stare deosebită a fost înțeleasă doar prin intermediul informațiilor găsite în manuscrisele care au fost descoperite abia după moartea sa; unde se află o mulţime de studii despre alchimie şi Biblie. Se știe acum că marele savant era interesat mai ales de enigmaticul cod divin al Bibliei.
Iată, aşadar, că pentru marii savanţi adevărul suprem este mai presus de viziunea care se poticneşte la graniţa materiei.

Din tot sufletul sper că e doar introducerea. Aștept cu nerăbdare continuarea!